Mângâiere și încurajare!

                                             Psalmul 56:8-11

            „Tu numeri pașii vieții mele de pribeag; pune-mi lacrămile în burduful Tău: nu sunt ele scrise în cartea Ta?

      Vrăjmașii mei dau înapoi, în ziua când Te strig: știu că Dumnezeu este de partea mea.

            Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvântul Lui.

            Mă încred în Dumnezeu, și nu mă tem de nimic: Ce pot să-mi facă niște oameni?”

       Viața noastă pe pământ este, în general, frumoasă. Avem o copilărie frumoasă, adolescență, tinerețe, maturitate, chiar și bătrânețile sunt frumoase, însă viața este presărată pe alocuri și cu dureri, cu suferințe, cu temeri fel de fel. Dar avem un Dumnezeu care a fost și va rămâne întotdeauna de partea celor ce se încred în El, fie în bucurii, fie în suferințe, sau temeri.

            David, om după inima lui Dumnezeu, avea și el lupte, temeri, a fost și el bolnav, însă spre deosebire de mulți alții, el cunoștea și secretul depășirii crizelor: „Ori de câte ori mă tem (zicea David vers. 3-4), eu mă încred în Tine. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu și nu mă tem de nimic; ce pot să-mi facă niște oameni?”

         Viața lui David relatată în Scriptură, precum și cuvintele scrise de el, sunt încurajatoare pentru noi, astfel că, în orice împrejurare și oricare ar fi temerile noastre, încrederea în Dumnezeu este cea mai bună soluție și cea mai sigură cale de ieșire din criză.

           Însă nu teama de oameni, de boală, de lipsuri sau de moarte trebuie să ne apropie de Dumnezeu, ci dragostea necondiționată față de El, aprecierea caracterului Său sfânt și înțelegerea planurilor Sale cu privire la viața noastră de sfințenie.

            Relația noastră cu Dumnezeu nu trebuie să se bazeze pe teamă, oricare ar fi aceasta. Noi trebuie să ne apropiem de Dumnezeu cu încredere în orice vreme, fie că trecem prin perioade de bucurii, de pace și prosperitate, fie că traversăm crize de tot felul.

            Scrisoarea de mai jos am primit-o printr-un vas de lucru al Domnului, cu mai multă vreme în urmă, pentru încurajare în momentele grele și de cumpănă din viața de credință. Dar vreau să ți le trimit și ție, prieten drag, gândindu-mă că, la fel ca și mine altă dată, treci printr-o „vale” adâncă de unde nu vezi razele de soare. De aceea, te încurajez să citești cuvintele de mai jos, să le iei ca pe o scrisoare venită din cer pentru sufletul tău, spre mângâiere și încurajare.

          „Adversarul a venit ca un potop să te înece în durere și descurajare. A fost ca o bătălie care părea fără sfârșit, dar ai rămas pe poziție, te-ai rugat și ai făcut tot ceea ce știai să faci în lucrarea lui Dumnezeu, chiar dacă tot nu vedeai biruința.

        Preaiubitule, Eu am venit să îți spun, zice Domnul, că, deși ești obosit, trudit, împovărat, nu vei cădea în leșin. Deși inima te doare văzând nedreptatea din jurul tău, Eu îți spun: nu descuraja, dă-Mi Mie povara ta și Eu voi te voi conduce la biruință.

           Vrăjmașul vine să fure, să omoare și să distrugă, însă Eu am venit să îți aduc viață din belșug. Bătăliile tale au devenit de acum bătăliile Mele. Nu te lăsa înșelat, descurajat de ceea ce vezi. Adversarul vrea să te păcălească, să crezi că el a câștigat, că nimic nu se va schimba, ci dimpotrivă se va înrăutăți. Dar el este un mincinos!

            Încetează să asculți de el!

            Privește la Mine, preaiubitule!

            Doar pentru că nu poți vedea ceea ce lucrez Eu în dreptul tău, nu înseamnă că nu îți pregătesc biruința finală. Tu privești intens la circumstanțe, dar Eu te chem să te ridici deasupra lor și să declari în avans victoria, chiar dacă nu vezi încă finalul luptei.

          Chiar acum suflu din nou: credință, nădejde și bucurie în inima ta. Să știi că Eu pășesc înaintea Ta cu un strigăt puternic de biruință, și netezesc calea sub pașii tăi.

            Încrede-te în Mine! Nu da înapoi nici un pas. Eu sunt cu tine ca să-ți dau biruința.”

          Așadar, prieten drag, merită să ne încredem în Dumnezeu în orice vreme și în orice situație, nu doar în momente de criză cu „nori” negri, ci și atunci când este „soare” pentru că încrederea în Dumnezeu se aseamănă cu „o casă zidită pe stâncă”. Ea va rămâne în picioare ori cât de mari vor fi șuvoaiele.

            În concluzie, te sfătuiesc să pui la inimă cuvintele profetului Isaia 26:4: „Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.”